Nimic să nu rămână nespus

Vreau să-mi aduc aminte

Împrumuta cărți de peste tot. Apoi se furișa în șopru și le citea.

Când am adus cărțile la Tîrgu Jiu (cele care au mai rămas), buni dispărea mai des, fără s-o simtă cineva. Se lăsa în lumea lor, în puterea lor, de a-i face viața suportabilă. Revenea bine dispusă. La început nu știam de unde venea această schimbare. Încerca să și-o ascundă...

De cum îl zărea pe Lărică, expresia feței i se schimba. Se temea de el. Mai ales când o „biciuia“ cu vorba, dacă ceva rămânea nelucrat prin casă sau grădină.

Era învățată cu munca de mică. La țară fetele erau puse la munci, în timp ce băieții erau ținuți în puf.

Când au demolat șopru, au răsărit o mulțime de cărți. Toate din colecția „Romanul de Dragoste“. A fost ca și cum i-aș fi regăsit o parte din sufletul ei. Mai liniștit acum. Dar și dragostea pentru citit.

„Cartea îi dăruia viață, iar viața o omora.“ ( Rabih Alamedggine, Femeia de hârtie)  

Eli Gîlcescu

27.02.2020

Când moartea se arată în bobi

În Scrada trăia o ghicitoare în bobi, Florica. În momente grele mulți o căutau.Pe unii i-a încurajat, pe alții i-a speriat. Nu tăinuia nimic. Nici semn de boală sau de voinic, nici despărțire de neam, nici de blestem. Vorba ei, „ce-i în gușă, și-n căpușă“.

Scrădenii aveau obiceiul să arate primului venit lada de zestre. O țineau în odaia bună. Iar celor apropiați, lucrurile de înmormântare.

Între ei și cei de dincolo, Crucea lui Cristos.

Obișnuiți cu greul, ca și cum acesta era singurul ajutor.

Biserica era undeva deasupra ținutului însorit al Ciupei. Într-acolo și cimitirul, destul de greu să ajungi după ploi. Carul tras de boi urca anevoie. Se împotmolea în tină.

Se spune că înălțimile au fost făcute pentru a fi privite de jos, și nu pentru a privi de pe ele, în jos. Atunci se poate prăbuși sufletul, chiar dacă trupul rămâne pe loc. Numai din vale poți vedea lucruri mari. De pe culme, toate sunt mici. 

Și mortul, din ce în ce mai mic, pentru că nu și-a rostit ultimul păcat. Făcând ca însăși tăcerea să semene cu un ropot de aplauze, binemeritat de altfel.  

Eli Gîlcescu