Despre legi, privilegii și alte pricini

... care dezbină.

Legi și hotărâri, dar nu pentru toți.

De o parte, sunt cei cu cererile respinse, adică cei rămași fără păduri, și pe de altă parte, toți cei care s-au priceput să pună mai repede mâna, cu sau fără drept, pe pădurile și pământul altuia.

Unii reușind să și-l treacă pe numele lor, fie prin Legea Nr, 308, recompensați de vechiul regim, și fără să fi fost despăgubiți proprietarii de drept de către noul regim. Mai sunt cei care nici acum, de la 23 ani de la revoluție, știind în ce situație se află, continuă să-și crească animalele pe pământul altcuiva.

Atât de încâlcite, cu tot felul de „hoții“, un talmeș-balmeș, care țin nu numai de lege, ci și de decăderea morală a oamenilor.

Eli Gîlcescu

Un fel de hoție cu dichis

... sau legi care ne înrobesc

După revoluție, ura a fost îmbogățită de invidia față de cei ce și-au revendicat terenurile. Greu le-a fost să intre în normalitate. De atunci, tot stau atârnați ca pseudoproprietari, își întind an de an câte o curelușă pe lângă cea de drept, să fie mai bogat decât a fost boierul Lenoiu, până când unii se trezesc că le-a dispărut cureaua de drept. Nimeni nu i-a împiedicat. I-a lăsat să-și facă de cap, fără să le ceară socoteală. De ce să zgândărească roiul! I-a lăsat pe proprietari să se zbată, cu procese peste procese. Iar cadastrul cu care defilau în campaniile electorale, culmea,  dispărea, după. Până la urmă, autorii răului, al nedreptății și al pasivității, pentru că știau starea de fapt și nu au intervenit, din contră, au perpetuat astfel de abuzuri.

Dacă s-ar face o statstică, s-ar vedea abuzurile unora, și câți ocupă terenuri nerevendicate,câți fără acte, câți omiși... câte cereri într-un „coș de gunoi“, nedepuse din cauza legilor strâmbe, interdicțiilor.

Libertatea nu pune stavile, nu este ceva ce nu mai ai dacă nu ai depus cerere. Libertatea înseamnă că ce este al tău este pe viață. Nu o pierzi după voia unora.

Așa și adevărul. Și repercusiunile acestuia care te urmăresc după fix 23 de ani de la vânzare.

Vânzătorul liniștit că nu are o „piatră de moară“ adăugată la impozit, iar cumpărătorul că este impozitat mai puțin.

În pierdere, primăria.

 

Eli Gîlcescu