Renunțări, resemnări

a renunțat de mult,
de foarte mult timp,
să se mai gândească la ea,
 
la nevoile ei,
la bucuria de a fi
printre prieteni.
 
a renunțat
la tot ce înseamnă viață pentru ea,
a renunțat să viseze,
 
numai pentru a se ține  
și, alături de ea,
 
pe cel născut fără apărare,
fratele ei,
copil încă,
la cei șaizeci și trei de ani.
 
nu avea niciun fel de curiozitate.
 
era într-o lume a lui,
în „întuneric”,
mereu debusolat.
 
ea avea grijă de el
ca de copilul ei,
 
pe care nu l-a avut.
 
pentru ea,
cuvântul „a exista”
înseamnă
„a suferi”.
 
a trăi pentru viață,
 
pentru o viață.
 
dar ion
se simțea ca un animal în cușcă,
 
iar ochii lui mici, dar vii,
îndrăzneau să caute
dincolo de poarta ferecată,
 
spre pădure,
 
spre locuri
care nu vor mai avea
niciodată nume.

Eli Gîlcescu