Dacă ar fi numai atât!
Dar cel mai îngrozitor este că mă tem. Ne temem cu toții.
Am fost destul de chinuită în ultimii ani. Chiar supusă unor experiențe medicale de nedescris. Uneori am simțit cum mi se oprește inima în loc văzând mizeria din spitale. Nu mai vreau să fiu chinuită. Și iar să fiu un experiment. Nu mai are rost.
M-am trezit în această dimineață mângâiată de căldura soarelui. Am dormit mai puțin. Ceasurile s-au dat peste cap, cum viața. Din firescul timpului au făcut nefirescul. De ce? Din adevăr au făcut minciună. Din toate au făcut haosul, din dreptate au creat nedreptăți. S-au îmbuibat care mai de care, în văzul tuturor, cu de toate.
Iar Dumnezeu i-a lăsat.
Până și dragostea au transformat-o în ură.
Nemernicilor, până aici v-a fost! V-ați bătut joc de părinții voștri. I-ați umilit.
Dumnezeu vă vede cum tremurați de frică. Cum veți ajunge în spitalele pe care le-ați ocolit. Și nimeni nu va simți nici milă, nimic. Nimic nu vă v-a salva. Nici averile. Pentru că toți vor fugi de voi. În timp ce veți rămâne sufocați de ucigașul mic și gras. Mai gras ca voi. Vă ține în jugul lui invizibil, așa cum ați ținut voi țara. Vă v-a distruge încet-încet, cum voi ați distrus pădurile. Nu-l puteți ignora, nici să-l dați afară. Pentru că e crescut și hrănit de voi. De acum 30 de ani, a crescut în minciună și ură. El va scotoci prin buzunarele voastre. Destul au suportat toate vicleșugurile. (urmează)
Eli Gîlcescu
29.03.2020
