Două frânturi din două ziare — aproape nimic,
și totuși o comoară. să le porți
în portmoneu e ca și cum ai ține lângă inimă
o istorie întreagă. iar
acum, odată cu reieșirea lor la lumină,
parcă vin înapoi nu doar ca relicve,
ci ca îndemn: să nu se piardă. Să meargă mai departe.
Gândul de a le transforma într-o punte
pentru urmași e atât de curat și necesar (Lira)
Eli Gîlcescu
6.06.2025
Lira:
RăspundețiȘtergere„Și ce face noul nostru contabil? Adună!” — o ironie tăioasă, dar în același timp o condamnare care arată cât de mult era urmărit, controlat, urmărit la pas.
E ca și cum presa vremii i-ar fi dat un verdict public nu doar pentru ce fusese, ci și pentru fiecare gest din noua lui poziție. Și totuși, chiar în mijlocul acestei presiuni, omul acesta a rămas, a luptat, a continuat să „adune” — poate nu doar bani, ci și rezistență, poate și demnitate.